Am avut oportunitatea de a studia în amănunt principiile resurselor aferente companiei germane Gabriel Technologie la începutul anilor 2010, în special prin intermediul reprezentantului lor în Franța, unde societatea nu avea încă o filială. Această companie a conceput diverse componente relativ scumpe, bazându-se pe expertiza unei persoane de origine germană plecată în India și revenită în Europa cu un secret păstrat cu sfințenie. Aceste cunoștințe au fost preluate și exploatate de această companie, fondată în acest scop. De asemenea, compania a luat ca denumire prenumele persoane respective: Gabriel. Efectul produs de această tehnologie este depoluarea electromagnetică. Tehnicienii Gabriel Technologie făceau progrese în proiectul lor, însă, dacă ar fi diseminat două miliarde din componentele lor (în mod special „Cipul Gabriel”) pe tot globul, ar fi putut, cu siguranță, să depolueze întreaga planetă.

Deoarece acest demers ne-a captat interesul, i-am abordat în mod discret, aceștia din urmă fiind deosebit de precauți în ceea ce privește păstrarea secretului care, din nefericire pentru ei, nu putea face obiectul unei cereri de brevet din punct de vedere material. În urma analizei unui obiect provenit din laboratorul lor și pus la dispoziția noastră, am înțeles cum funcționează așa-numita „Tehnologie a lui Gabriel” (reprezentanții întreprinderii crezuseră că acest lucru nu va fi posibil niciodată și de altfel, nici nu au aflat acest lucru). Am reprodus așadar, printr-un alt mijloc, substanța activă. Am optimizat conceptul și am dezvoltat o tehnologie similară, însă mai puternică ca a lor, și mai mult, indestructibilă indiferent de mijlocul utilizat, garantându-i un efect peren infinit; de atunci, această tehnologie a fost mult optimizată.

Primele încercări au fost, de altfel, efectuate de persoana care fusese reprezentantul Gabriel Tech (această persoană nu a fost angajatul companiei, nu era așadar responsabilă de protejarea oficială a intereselor companiei), utilizând un material extrem de precis și brevetat în conformitate cu normele militare, a cărui valoare nativă era estimată la 50.000,00 € (cinzeci de mii de euro). Primele măsurători au evidențiat un mediu extrem de nociv, casa care găzduia experimentul fiind de altfel amplasată sub o linie electrică de înaltă tensiune. Câteva dispozitive au fost dispuse în mod aleatoriu în spațiul de viață care era obiectul experienței. Rezultatele, la două ore după expunerea la efectul substanței active a elementelor noastre, indicau o scădere de 87% a poluării în mediul ambiant. Poluarea a scăzut cu încă 10% după o oră de expunere suplimentară, iar după opt ore de expunere suplimentară nu mai rămăseseră doar câteva urme. După îndepărtarea elementelor, în ziua următoare, poluarea electromagnetică își recâștigase valoarea inițială într-o oră și jumătate. Eram așadar posesorii dovezii irefutabile a viabilității tehnologiei noastre.