Copiii sclavi ai secolului al XX-lea
Care este adevărul?
Această informație este una care deranjează. Atât de mult încât, la prima vedere, poate părea puțin credibilă. Și totuși, această practică despre care avem o vagă bănuială fără a dori să credem în existența sa și așadar să ne oprim asupra ei, este aproape la fel de veche ca și lumea însăși: exploatarea umană. Ne vom opri aici, în mod specific, asupra exploatării copiilor, fiecare țară fiind implicată atât ca furnizor; cât și ca consumator, în mod direct sau indirect. Să începem însă prin a defini ceea ce înțelegem prin cuvântul „sclavie”. Sclavia copiilor se situează în mod clar la un alt nivel comparativ cu maltratarea, deoarece denotă o lipsă totală de respect față de nevoile reale, chiar și cele primare, ale copiilor.
În secolul al XXI-lea, exploatarea copiilor s-a transformat într-o industrie deosebit de prosperă, prin crearea în mod intenționat a anumitor traumatisme care permit controlarea copiilor pe termen mai lung, pentru a îi transforma în sclavi adulți care își dau consimțământul, o persoană fragilă find mai ușor de manipulat.
Aceste practici nu au nicio limită, mergând până la recurgerea în mod ritualic la sacrificii. Deoarece această realitate este dificil de acceptat, ne vom concentra în cele ce urmează pe:
- Furnizarea unei mâini de lucru docile și mai mult decât ieftină, pentru efectuarea unor munci grele, la diferite niveluri și din diferite puncte de vedere, în domeniul muncii.
- Businessul deosebit de profitabil al pedofiliei.
Copiii folosiți pot fi supuși unor practici clandestine, dar și unora mai vizibile, precum în uzine (deși această manifestare este în regresie, acest fenomen zbătându-se în prezent să reziste presiunii sociale). Anumite țări sunt specializate de mult timp în această practică, într-un mod deosebit de profesional, așadar foarte eficient, și uneori chiar în văzul tuturor. Toate acestea fac parte din normalitatea lor și fenomenul este banalizat ca atare. Asia este epicentrul, însă aceste practici criminale nu sunt limitate de frontiere. Toate acestea au fost posibile datorită înțelegerii tacite ale guvernelor, care au legalizat de bunăvoie acest viciu instituind legi care permit acest lucru, în schimbul unei remunerații tentante de care sunt nesătuli, fie că este vorba de mită sau de plată în natură, contextul fiind deosebit de prielnic. Africa Centrală și America de Sud nu se lasă mai prejos față de Asia, exploatând fără rușine alte așa-numite sub-piețe de nișă.
Acestea răspund unor alte nevoi, posibil mai rare, dar mai căutate și, prin urmare, la fel de lucrative dacă nu chiar într-o și mai mare măsură. Toate acestea se întâmplă într-adevăr în mod extrem de profesional, beneficiind de o expertiză redutabilă, procesul fiind rodat și organizat de mult timp. Aceștia au știut să exploateze filonul mai mult decât profitabil al societăților occidentale care au găsit rapid un mijloc pentru a-și deplasa interesul financiar, fără a-și murdări însă mâinile. Aceștia au diversificat și au făcut posibil modelul economic deschizând piața către nevoi locale sau noi nevoi. Acționând prin înțelegeri tacite și necondiționate, autoritățile naționale sau regionale au contribuit la mușamalizarea tuturor celor care, tentați de ispita acestui câștig substanțial, au sfârșit prin a întreține acest comerț ușor și avantajos. Vechea zicală „atât timp cât câștigăm, jucăm” a fost verificabilă timp de decenii, și asta, până nu demult. Este de remarcat faptul că anumite persoane, care au acționat în mod cinstit în cadrul activității acelorași autorități, au fost adesea ignorante cu privire la acțiunile superiorilor de la cel mai înalt nivel sau, din contră, au fost incapabile să intervină datorită teribilei presiuni la care erau supuse.
Și dacă probabil, pentru privitorii occidentali, din exterior, în special pentru muritorii de rând, această practică poate părea odioasă, nu este mai puțin adevărat că, la modul general, toată lumea obține ceva din ea, mai ales țările occidentale, care se afișează totuși ca fiind virtuoase. Simpla întreținere, cu ajutorul unei arte perfect stăpânite, a unui văl dens de iluzii cu privire la acest subiect , este suficientă. Unii vor spune într-un limbaj familiar că este „o afacere care merge bine”.
Copiii, furnizați ca și materie primă, sunt adesea cumpărați (dacă nu chiar răpiți). În țările furnizoare, viața este în general foarte grea, din generații în generații, creând în mod natural acceptarea acestei practici. Nu toată lumea își vinde copiii, dar această opțiune poate fi suficient de convingătoare și de lucrativă pentru niște oameni manipulați în această privință, și în plus, oricare ar fi părerea noastră, calitatea vieții devine mult mai bună pentru familiile implicate.
Discutam mai devreme despre răpiri, devenite necesare pentru o aprovizionare suficientă, cererea fiind ridicată. Un astfel de exemplu este răpirea copiilor din parcurile de distracții și din marile centre comerciale (sute de mii de dispariții misterioase au loc în fiecare an, iar guvernele refuză să admită sau să explice ceva). Anumite zone subterane adăpostesc ferme de producție în care oamenii sunt izolați, toată viața lor, de restul lumii, condiționându-i chiar de la naștere să producă ceea se așteaptă de la ei. Soarta anumitor femei se limitează la aceea de a deveni mame purtătoare, permițând într-o anumită măsură stăpânirea impulsurilor perverse ale violatorilor și inexistența din punct de vedere juridic a copiilor astfel aduși pe lume și așadar neînregistrați la registrul Stării Civile. Sarcina este trăită ca un moment de liniște, mai ales în ceea ce privește condițiile de viață, bebelușul produs trebuind să fie frumos și sănătos pentru întrebuințarea așteptată.
Oroarea pe care o astfel de practică o reprezintă este suficient de copleșitoare pentru a incita oamenii să privească în altă parte. A vorbi despre zeci de milioane de copii implicați nu se apropie nici măcar de departe de adevăr.
Până în prezent, toate structurile subterane au fost destrămate și persoanele implicate sunt reeducate pentru revenirea la o viață demnă. Situația s-a îmbunătățit la nivel global, la fel ca la suprafață, deși condițiile de viață ale copiilor sclavi rămân un subiect actual și sensibil. Din punct de vedere operațional, pentru acest ultim aspect, echipe specializate, dedicate și infiltrate, au schimbat situația, eliminând tot ce era dificil și inuman în mod inutil. Pentru ochiul exterior, nimic nu pare să se fi schimbat, și totuși totul este mult mai diferit decât ceea ce ar putea părea la lumina zilei. Să ne exprimă cât mai clar: din păcate, există în continuare copii exploatați în industria muncii, și acest lucru este dureros, și în orice caz, intolerabil. Însă, nu mai este vorba de aceleași condiții, acestea au devenit mai suportabile pentru ei, deși, să o repetăm, această pratică rămâne inacceptabilă.
Deși situația este ținută sub control, avem nevoie de o schimbare globală de sistem pentru a permite eliminarea acestei funcționări.
Rentabilitatea businessului pedofiliei depășește cu totul înțelegerea. De exemplu, traficul cu arme (legal sau nu), care este considerat a fi comerțul cel mai lucrativ din lume, a rămas cu mult în urmă. Subliniem încă o dată: pe lângă aspectul mai mult decât pervers al situației, acest lucru cauzează traumatisme care facilitează „Mind Control”, controlul minții.
Este vorba despre o piață secretă și complexă, ai cărei primi sponsori erau în vârful așa-numitului „Deep State”, a cărui piață a fost în mare parte desființată datorită acțiunilor noastre coordonate în care am investit propriile noastre resurse umane. Puțini sunt cei care știu în mod sigur cine conduce „Deep State”, dar anumite țări precum Israel, cu ramificații în Statele-Unite și în Anglia în special, sunt cunoscute ca fiind active în mod special și specializate în domeniul pedofiliei. Guvernele naționale erau la curent, dar mențineau iluzia că își păstrează puterea. La fel ca alte numeroase piețe, cea a pedofiliei a fost creată de la zero, această atracție sexuală nefăcând parte, la origine, din ordinea firească a lucrurilor. Nevoile corespunzătoare au fost create în mod artificial și întreținute, printre altele, de o puternică dependență.
Am auzit deja de plasarea de comenzi pentru copii, ca de exemplu: „aș dori o fetiță de origine franceză, blondă, de 4 ani”, la fel ca atunci când cumpărăm legume într-un aprozar. Astăzi, această piață nu mai este ceea ce era, confruntându-se cu mari eșecuri, chiar cu pagube ireparabile.
Un prim val de lovituri a fost făcut posibil începând cu 2015. Atacuri intensive au reușit să doboare diferitele organizații implicate, privându-le de elementele de legătură indispensabile la cel mai înalt nivel, făcând succesiunea dificilă, dacă nu chiar imposibilă. În aceste condiții, sistemul putea să acționeze, însă fără control, fără direcție și în mod haotic, și prin urmare, ineficient.
Începând cu 2017, anul venirii lui Donald Trump la putere ca ce de-al 45-lea Președinte al Statelor Unite, s-a declanșat a doua fază. Acesta descoperă problemele pieței sexuale secrete, inclusiv pedofilia, și începe, cu ajutorul a „Q Force” (dar și a „O Forces”, un serviciu secret care li s-a alăturat), agenți sub acoperire cooptați încă de pe vremea lui Kennedy, a căror ambiție fusese încă de pe atunci să combată „Deep State”, ceea ce a condus la asasinarea lui Kennedy, o operațiune care să țină piept acestei organizații tentaculare, recrutând o nouă organizație secretă aliată a „Q Force”, cu ajutorul a milioane de oameni din lumea întreagă acționând în domenii strategice.
Reînnoită, această organizație în continuare secretă, a luat apoi un alt nume, regrupând mai multe milioane de persoane din întreaga lume, mai ales din cadrul Armatei, dar și din mediile științifice, instituțiile de presă, guverne, practic din toate stabilimentele strategice de pe planetă. În acest context a fost așadar posibilă, la modul cel mai tainic, departe de urechile indiscrete de la Casa Albă, luarea în considerare a unei a doua lovituri care avea ca obiectiv alterarea și mai în profunzime a stabilității sistemului, a înseși fundamentelor structurale. Datorită unei rețele puternice de informatori secreți (și calitatea neobișnuită a informațiilor acestora), o strategie de mare anvergură a putut fi elaborată, combinând numeroși factori. S-a decis astfel să se opereze în mod simultan la nivel planetar, pentru a preveni orice tentativă de reorganizare, împiedicând o prăbușire prematură a sistemului, destabilizând piața mondială a traficului sexual de minori, dezmembrând rețele implicate și rețele conexe, influențând opinia publică împotriva pedofiliei printr-o tentativă de conștientizare masivă în rândul publicului, preluată într-un mod mai mult decât eterogen de către presă, ceea ce s-a soldat, pentru Donald Trump, cu punerea sa sub acuzare pentru încercarea de a își asuma puterea în mod antidemocratic. Continuarea este cunoscută.
Cu toate acestea, refuzul categoric al popoarelor față de orice instituționalizare a pedofiliei, testată în mod abil de anumiți deținători ai puterii, dar care au fost dezorganizați și nu au avut suficient timp la dispoziție pentru a răsturna situația, alături de această a doua ofensivă, a fost așadar decisiv, aruncând în derută această piață imensă, despre care se credea că nu poate fi anihilată. De acum înainte, totul este însă pregătit pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna acestui cancer social. Oamenii trebuie să se trezească, deoarece aportul lor este necesar. Pentru a relua strigătul de război al „Q Forces” și ai susținătorilor lui Donald Trump: « The Best is Yet To Come! » .